Anii trec, ei lasă praf în urmă şi mult dor

anii trec

Anii trec, ei lasă praf în urmă şi mult dor.

Cu toţii purtăm în suflete un alt suflet pe care l-am întâlnit cândva. Unii avem puterea să recunoaştem, alţii o ascundem după zâmbete şi rutina zilei. Însă, niciodată nu ne întrebăm cât de greu poate fi sau câte suflete cară un om în interiorul său. Încă nu înţeleg de ce o cruce pe care o porţi în ascuns se crede a fi mai uşor de cărat ca una ale cărei lacrimi se văd pe faţa omului…pentru că a purta în tine o dragoste nemărturisită, neîmplinită, este o cruce pentru om. Şi braţele acestei cruci îţi cuprind atât de tare inima şi sufletul încât cu fiecare zi ce trece vei respira mai greu, vei zâmbi mai puţin, până când nu vei mai crede în dragostea ta. Şi nimic nu ucide sufletul ca sabia celui care renunţă la iubire.

Dragostea este, adesea, un salt uriaş ce desparte două suflete de pe tărâmuri diferite şi puţini sunt cei care au curajul să sară. Unii nu o fac din frică, alţii dintr-un orgoliu prostesc. Unii pentru că nu cred că este dragostea care o merită, alţii pentru că şi-au pierdut speranţa. Oricare ar fi motivul din spatele acestei reţineri, orice dragoste, chiar dacă abia mai vlăguieşte, merită o încercare din partea noastră. Este de preferat să fii omul care regretă ceva ce a făcut decât laşul care şi-a păstrat mâinile curate. Prea multe iubiri nu se împlinesc pentru că spunem prea repede “nu” şi prea târziu “da”, pentru că alegem să îl purtăm pe celălalt în gânduri şi nu la braţele noastre. Încă suntem orbi şi nu vedem că această teamă de eşec este doar o treaptă spre măreţia iubirii, că dragostea le surâde celor care au curajul de a se arunca în gol şi de a-şi asuma ceea ce simt.

Regretul de a nu fi trăit o iubire în complexitatea ei se va transforma într-o pace lăuntrică doar atunci când ai făcut tot ceea ce ţi-a stat în puţintă pentru ceea ce simţi. Doar atunci când ai avut curajul să rupi tăcerea buzelor tale, să rosteşti numele ce-l porţi în suflet şi să lupţi. Pentru dragostea ta trebuie să lupţi în fiecare zi. Şi îţi vei da seama că trebuie să te opreşti atunci când va sosi aceea dimineaţă in care va trebui să lupţi şi pentru dragostea celuilalt. Atunci va fi momentul să pui punct şi să te împaci cu tine. Pentru că ştii că ai făcut tot. Pentru că nu putem înlocui iubirea celuilalt cu dragostea noastră.

Anii trec, ei lasă praf în urmă şi mult dor. Îl mai ştii pe acel bărbat pe care nu l-ai văzut de câţiva ani, dar de care îţi aduci aminte la fiecare ploaie?! Acum nu mai sunteţi iubiţi, nu sunteţi nici duşmani, ci doar doi străini purtând amintirile celor ce aţi fost cândva. Doar tu ai rămas aceeaşi. Farmecul tău constă în puterea de a te opri înainte de a fi prea târziu. Pentru tine. Pentru noi.

Anunțuri

Un altfel de eu: 31 de constatări până la vârsta de 25 de ani

life
1. Deşi te simţi bătrân, asta nu te face şi înţelept.
2. Cu cât înveţi mai mult, cu atât îţi dai seama de fapt ce puţine lucruri cunoşti.
3. Dacă n-ai avut şansa să-ţi cunoşti partenerul măcar în perioada studenţiei, se va întâmpla mai greu după ce ţi-ai luat un job şi munceşti 12 ore pe zi, iar seara eşti mult prea obosit/ă să mai socializezi.
4. Dacă în timpul studenţiei ieşeai în oraş 6 nopţi din 7 zile, acum abia dacă mai mergi de 2 ori pe lună la o cafea/bere.
5. Cu cât înaintezi în vârstă, cu atât îţi cresc standardele pe care trebuie să le îndeplinească o fată/un băiat ca să te cucerească, deci, vor fi tot mai puţine persoane care să corespundă cerinţelor.
6. Bunica zice că suntem la vârsta la care alegem ce ne place în materie de parteneri, dar pe urmă vom culege ce rămâne dacă nu ne hotărâm odată.
7. Una este să fi îndrăgostit şi alta să iubeşti. Ideal ar fi ca cele două să coexiste faţă de aceiaşi persoană.
8. Nimeni nu-ţi spune că dacă alegi un anumit tip de facultate, ajungi să dormi în pat cu cărţile în detrimentul bărbaţilor/femeilor.
9. Că este foarte important pentru liniştea sufletului să-ți asculți inima şi nu mintea, dar sunt puţine momentele când avem curaj să facem asta.
10. Că nu aduce anul, ce aduce clipa.
11. Că un simplu dans sau sărut cu băiatul/fata din aceea noapte de vară se poate transforma într-o mare iubire sau doar într-o dragoste platonică.
12. Că nu suntem invincibili emoţional oricât de puternici am părea din exterior.
13. Deşi ai mulţi prieteni pe facebook, în viaţa reală sunt puţini cei care ţi-ar întinde o mână de ajutor la nevoie.
14. Că îţi pare nespus de rău pentru lucrurile pe care nu le-ai făcut şi care nu se vor mai întoarce niciodată.
15. Pragul de 30 de ani ţi se înfăţisează ca sfârşitul vieţii, deşi, dacă priveşti în jur constaţi că sunt mulţi oameni care au supravieţuit acestei vârste.
16. Pentru ce-i care nu ne-am născut pui de Einstein, munca şi perseverenţa sunt singurele arme care pot compensa ceea ce natura nu ne-a oferit.
17. Că există o lege a compensaţiei care deşi nu apare expres în codificările noastre, ea funcţionează; Se spune că Dumnezeu atunci când a creat lumea, a dăruit fiecărui om după cerinţa sa, 24 de talanţi de diferite feluri. Altul a cerut să i se dea 10 talanţi de aur, 10 talanţi de sănătate şi 4 talanţi de iubire, altul a vrut numai talanţi de aur s.a.m.d. Niciunul n-a ştiut să ceară un număr egal de talanţi din aceeaşi valoare crezând că aurul este cea mai importantă bogăţie. Pilda aceasta vrea să ne demonstreze că trebuie să ceri de la Dumnezeu să-ţi dea nici prea mult, nici prea puţin pentru că echilibrul este singurul drum pentru o viaţă liniştită.
18. Iubirea fără respect şi prietenie n-are fundaţie solidă.
19. Că nu putem accepta decât dragostea pe care credem că o merităm şi nu cea care ni se oferă.
20. O persoană frumoasă, inteligentă, dar fără caracter, păleşte.
21. Când vei muri nu va mai conta diploma de hârtie ascunsă în dosarul prăfuit, nici maşina de fiţe din garaj sau statutul tău financiar, ci vor conta oamenii. Dacă ei contează la sfârşitul vieţii, n-ar trebui să conteze şi acum?
22. Cu mâncarea şi dragostea pe care le oferi unui câine, poţi creşte un copil orfan.
23. Să preţuim fiecare clipă petrecută cu cei dragi atâta timp cât mai sunt în viaţă.
24. Dacă vrei să-ţi renegi demonii, îţi vei pierde şi îngerii.
25. Că timpul este cel mai bun medicament pentru rănile sufletului. Zi de zi îţi şterge durerea până când rămân doar gândurile frumoase. Iar apoi, vei trăi doar din amintirea unei amintiri ce a fost cândva.
26. Nu-ţi poţi alege sentimentele; poţi doar să le ignori.
27. În noapte vei face ceea ce simţi, dar când dimineaţa va veni, vei face ceea ce este corect.
28. Dacă viaţa ar fi aşa de uşoară şi simplă cum ne-o dorim, am muri cu toţii de plictiseală. Dar aşa cum e acum, avem şansa să trăim în fiecare zi.
29. Când vei avea destul curaj, să-ţi aduni minutele de viaţă care ţi-au mai rămas şi să le trăieşti fără să-ţi mai fie teamă.
30. Trebuie să-ţi găseşti un iubit/iubită care să te privească în lumina dimineţii ca pe o magie.
31. Nu vei fi fericit decât atunci când vei înceta să lupţi împotriva vieţii care vrea să se întâmple.

Dacă doriţi, puteţi completa lista. În acest mod, învăţăm lecţii de viaţă pe care nu le găsim în cărţi sau pe stradă, ci doar în propria-i experienţă.