Bedtime stories


1486650_782029275157488_1265349679_n
by Blossom Blue

Nu de puţine ori mi-am dorit ”să cresc mare”. Să am responsabilităţi. Casă, masă, copii, serviciu. Să am prieteni de familie. Să conduc lumea ( mea, mică).
Nu de puţine ori m-am trezit cu noaptea în cap, căutându-mi locul (evident, nu în pat), nesimţindu-mă capabilă nici măcar de cei mai mici paşi. Am renunţat la mulţi ca aceştia (şi la multe şi mai şi), refugiindu-mă în aşternuturile mult mai puţin confortabile ale minţii. Am îndepărtat papucii care trebuiau încălţaţi dis-de-dimineaţă, am înlocuit lumina cu apropierea pleoapelor, am scăpat de zgomotul lumii, izolând orice percepţie ce venea de dincolo de uşă- vocea mamei, ringtone-ul telefonului, sunetul aparatului de cafea, ştirile de la tv… M-am pierdut cu faţa spre propria-mi persoană minţindu-mă frumos: “ Nu are rost”. Am fugit până şi de tine. M-am ascuns. Te-am privit căutându-mă şi am tăcut. Am sfârşit lumea. Am făcut cerul una cu pământul.
Însă nu de puţine ori mi-am dat seama că ceea ce azi e un bob de mazăre, mâine poate fi un pepene “mare şi frumos”. Oricâte hambare de pepeni încă mai umplu la ceas de seara, ştiu că primul sac de mazăre este pe jumătate gol.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s