Femeia cu mănuşi negre


elegance-elegant-girl-glamour-luxury-favim-com-365505
Avea vreo 10 ani când aflase că Moşul cu nas roşu pe care-l aştepta cu fursecuri umplute cu ciocolată din bucătăria mamei era de fapt iubiţii ei părinţi care atâtea ierni şi-au jucat foarte bine rolul. Dezamăgirea nu ţinu mai mult de un minut. În sinea ei se confirmase micile bănuieli pe care le nutrea de acum un an. Intrase în camera de zi unde brăduţul argintiu stătea ţantos, îmbrăcat cu sute de steluţe şi fundiţe roşii, aducând în mânuţa ei grăsuţă un tablou mic, cu ramă albă, în care zâmbeau copilăreşte părinţii ei. Se aşeză pe covor, în faţa bradului, puse tabloul sub crengi şi zâmbi şi ea strengăreşte, iar gropiţa din obrazul drept îşi făcu apariţia. Se simţea matură, mai înţeleaptă şi chiar simţi un pic de răutate când se gândise că va spulbera visele colegilor de la şcoală care, puerili, mai credeau în Moşul. Dar simţise şi o satisfacţie când puse cadoul sub brad; avea 10 anişori şi acum era la rândul ei Moş Crăciun.
Nu se plânse niciodată de cadourile pe care le primea. Le deschidea cu o bucurie inimaginabilă. Îţi hrăneai sufletul cu fericire când o priveai cu câtă nerăbdare şi agitaţie rupea hârtia colorată de pe daruri cu degetele ei dolofane. Poate nu îi aducea Moşul în fiecare iarnă ceea ce-şi dorea sau avea nevoie, dar accepta, cu o iubire necondiţionată tot ce primea: portocale, pufuleţi învăluiţi în ciocolată, creioane colorate sau bomboane cu jeleu. Copilul din ea avuse şansa să întâlnească un Moş modest, cumpătat, care se rezuma la jucării şi cărţi şi care dorea să sădească în acel suflet tânăr bucuria sărbătorilor.
După ani, fetiţa cu cârlionţi şi ciorăpei croşetaţi din lână maronie, se transformă într-o tânără frumoasă, cu un păr de abanos, lung. Încă mai păstra în amintiri mireasma portocalelor decojite în Ajun de Crăciun sau ursuleţul somnoros pe care îl primise de la Moşul când avea vreo 6 ierni pe umerii ei firavi. Între timp, devenise femeie, dar mişcările şi zâmbetul ei trădau copilul care cândva credea neclintit în Moşul. Încă îi plăcea să se joace şi să danseze zburdalnic, doar că acum se juca cu dragostea şi dansa cu noaptea. Păpuşile din dulăpior erau nişte marionete umane pe care şi le achiziţionase, nu de la vânzătoare, ci de prin cluburi, de pe la serviciu sau de la semafor. În jocul ei se îmbrăca cu o rochie din dantelă roşie, mănuşi negre, de mătase, iar părul şi-l purta în valuri. Pielea-i fină îi emana un parfum de struguri care trezea simţurile ascunse în întuneric. În acest joc al nopţii pe care îl domina, cuprinsă de ispita necunoscutului şi jucăuşă, îşi aruncă mânuşile de mătase pe cearceafurile albe şi sufletul îi rămase fără scut. Atunci el, profitând de slăbiciunea clipei, îi fură liniştea inimii şi plecă cu ea în zorii zilei. Când răcoarea dimineţii pătrunse pe sub cearceafuri, pielea i se făcu de găină şi se trezi. Singură, căuta cu privirea prin golul camerei ceva. Se căuta pe sine şi a sa linişte. Erau dispărute şi jocul se sfârşi.
De atunci, femeia cu mănuşi negre îşi dorea cu ardoare să fie din nou fetiţa cu cârlionţi care credea în Moşul ca să-i poate cere acestuia, nu maşini, case sau iphone-uri, ci liniştea ce-i fusese furată în întuneric de el. Se jura că va fi mai bună, că nu se va mai juca cu marionetele, că va purta întotdeauna mănuşile negre.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s