Cum ar fi să-ţi topeşti mintea


ac9d167d1599792e34e387bfebcf270b

Clocotind de durere
mi-aş topi mintea-n mare
lăsând-o pradă unui soare carnivor.

Pentru întâia oară,
inima singură-n trup mi-ar rămâne
liberă de nuiaua conştiinţei,
iubind doi ochi negri.
Şi atunci,
mi-aş sfârteca cu dinţii
mănuşile de mătase ce le port,
iar unghiile roşii ţi-ar creiona
umbra buzelor umede.

Iar la sfârşit,
aş culege de pe pieptul tău
în lacrimile-mi amare,
arome pentru cafeaua de dimineaţă

înainte ca zorii să-mi îngheţe somnul.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s