Legenda primei Cărţi…


1459234_10202705448383491_1942244190_n
Ei au fost două cuvinte ce nu s-au citit niciodată până atunci. Ea se numea Peniţa şi purta o rochie dantelată cusută din albastrul cerului, avea trupul subţire şi suav, iar gâtul ei de vrăbiuţă emana parfum de cerneală; El era Talentul – înalt, chipeş, cu privire de diamant – ce rătăcea aiurit prin bibliotecă pe rafturile de stejar într-un corp de geniu. Îşi petreceau zilele răsfoindu-şi orele, se căutau joviali în colţuri opuse şi visau necontenit la întâlnirea lor. Dar după multe pahare de timp şi dorinţă măcinată, într-o zi de joi, Soarta se ivise încăpăţânată în calea lor şi le îndemnă paşii spre acelaşi răsărit. Se întâlniră pentru prima dată pe o bancă cărămizie, sub braţul unui cireş rozaliu şi se priviră îndelung. Timpul tăcea. Doar un fluture visător gâdila cu aripile o petală de cireş. El se apropie timorat de ea, îi luă mâna ascunsă din buzunarul de cerneală şi se opriră o secundă de viaţă. Apoi se aruncară brusc într-un sărut de foc al minţii, arzând anii de înstrăinare. S-au iubit mii de clipe pe aleea primăverii, iar la sfârşit şi-au acoperit trupurile istovite cu pagini de culoarea cuarţului. Peste timp, lacrimile ei de fericire s-au transformat în cerneală, iar măiestria geniului ce zăcea în el a creat cuvântul…
Aşa s-a născut din dragostea lor…
– Cartea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s